SORIN POCLITARU
Nu, clar, eu nici măcar gândind în glumă,
Nu voi vota vreodată PSD!
Că ei au fost mereu un “nu știu ce”
De genul: hoți, de genul: mui și ciumă.
Cu PNLeul, nici măcar atât!
Mă uit la Rareș și mă ia cu greață,
Așa o arătare și-o paiață,
Că nici Băsescu n-a fost mai urât.
Cu USReul, clar, nu am de gând,
Că mi-am păstrat părerea belicoasă,
Când le-am văzut pornirea nevricoasă
Și râsul tâmp, de idiot flămând.
Pe Orban nu mă lasă rațiunea,
Că a mai fost, și i-am văzut gândirea,
În plus cred că m-a luat îmbătrânirea…
Nu știu cum i se cheamă formațiunea.
Mi-am spus apoi: da’ oare ce-ar fi dacă
Aș da, din votul meu, măcar puțin,
Balenei, cu aspect de urs porcin?
Dar creierul mi-a spus: exclus Șoșoacă!
Nici aurul nu-mi pare că mi-ar fi
Pe suflet, că-s sătul de baliverne,
Precum și de cretinii din guverne,
Și-n plus, nici nu prea port bijuterii.
La unguri n-are rost să mă gândesc,
Sunt supărat pe ei, și am pricina,
Că vor Ardealul, nu și Bucovina
Așa cum cred eu, totuși, că-i firesc.
Așa că, am să văd cum am să pot,
Probabil că așa mi-a fost destinul,
Să merg să fur, la urne, buletinul
Și să mă șterg la cur cu el de vot!