Mâncarea, orice alții ar susține,
Cum că ne-ar face rău, nu este-așa!
Eu simt o bucurie-n a mânca,
Și simt că-mi face foarte, foarte bine.
Unde te uiți, doar sfaturi imbecile:
Fără grăsimi… să mori tu, ce-ți veni?
Când gust grăsimi, eu simt că “a trăi”
E mai plăcut, chiar c-un surplus de kile.
Să nu pui zahăr… ce să pun, mărar?!?
Sau ștevie, sau altă verzăciune,
Din zahăr, mie-mi vin doar gânduri bune,
Când bag verdeață,-arăt ca hantătar.
N-am voie sare… , ce naivitate!
Eu sarea o halesc, cumva, anume
Că-mi trebuie, când fac niscaiva glume,
Să nu le fac, la naiba!, nesărate.
Să nu mănânc cartofi, nici cereale,
Din nou, o chestie de-neînțeles
Eu, după aluaturi mai ales,
Am doar idei de alea, geniale!
Să nu te-apropii, seara, de mâncare,
Că nu mai poți dormi, neapărat!
De nu mănânc, mă zvârcolesc prin pat
De zici că-s plin de râie mâncătoare!
Să nu te saturi, nicidecum, mâncând…
Poftim ce sfaturi, ce cretinătate!
Adică nu mănânc pe săturate,
Ci să mănânc pentru-a fi tot flămând.
Atunci să renunțăm la cheltuială,
Nu cumpărăm nimic pentru burtoși,
Băgăm doar aer, cât de mult, în noi,
Și apă, că mâncarea e nasoală!
Când sunt sătul, fac totul minunat,
Ajut bătrâne ca să traverseze,
Nu-i las pe răi, pisici să maltrateze,
Ba chiar, sătul fiind, m-am însurat.
Mâncarea e un lucru foarte bun,
Dar de vă las-așa, vă văd în stare,
Azi, să mă interziceți la mâncare,
Și mâine, la alcool, femei, tutun.