M-am săturat, cu vârf și îndesat,
De tot ce-nseamnă cură de slăbire!
Mă doare-n cot de orice cântărire,
Cât am slăbit, atât m-am îngrășat.
Am adunat pierdute calorii
Și suma mi se pare distractivă
Că, practic, am o masă negativă
Și nu-nțeleg ce cat între cei vii.
De-a lungul vieții am pierdut, pe rând,
De zece ori întreaga-mi greutate,
Și, din întreaga-mi viață, jumătate
Mi-am petrecut-o, oarecum, flămând.
Am traume la zahăr și la tort,
Privesc la șnițele cu dușmănie,
De la unturi am căpătat chelie,
Și, de la burtă, m-am lăsat de sport.
Când mă încalț, respir ca o purcică
Și gâfâi, ca o târfă într-un tir,
Sau, pur și simplu, nici nu mai respir,
Că respiratul, excesiv, îmi strică.
Nu mai provoc sălbatici pasiuni
În rândul minunatelor femele,
Ce ar visa la farmecele mele,
Și la nerușinate perversiuni.
Am renunțat la lupta inegală,
Și mă declar învins de-acest flagel,
Mă duc să-mi iau o coastă de purcel,
Și minim, minimorum, o sarmală!
Întind o masă mare, mă gândesc,
Ospăț să fie… de-ăla cu-mbuibare!
Să bag în mine tot ce-i de mâncare,
Că de slăbit, nu-i chip să mai slăbesc.
Și, dacă voi simți că nu-i destul,
Mă mut în crâșmă, la bucătărie,
Să crăp în mine, zilnic, în prostie,
Și, dac-o fi să crăp, să crăp sătul!