Când beau, devin frumos, peste măsură,
Îl bat la puncte chiar pe Făt-Frumos,
Sunt topmodel, de sus și până jos,
Și unic, pe motiv de băutură.
Femeile se-nghesuie, buluc,
Să mă atingă, care mai de care,
Și-au fantezii, cu burta mea cea mare,
Pe când se milogesc, să le seduc.
Când beau, sunt înțelept ca un chinez,
Spun numai lucruri pline de substanță,
Că pică-n fese, orice cotoroanță,
Spre care, languros, elucubrez.
Vorbirea mea este fără cusur,
Pot să mă bâlbâi și să uit cuvinte
Și pot părea un copilaș cuminte,
Chiar și atunci când mă decid să-njur.
Cresc mușchi pe mine, ca la culturiști,
Și-s fioros, ca un apaș cu râie,
Fac trafic de gaini si de tamaie
Și-i bag în mama lor pe polițiști.
Am explicații, relativ, ok,
Despre big-bang, reptilieni, marmote,
Precum şi teorii, ce să denote
De ce n-avem nevoie de femei.
Când bei, dispar durerile deodat’
Și ai organe adolescentine,
Da’ sigur, și virilitatea-n tine,
Chit că n-ai cu ce merge la pișat.
Când bei, constați că toți din jur sunt proști,
Și îi privești de sus, ca pe lăcuste,
Și au viziuni deosebit de-nguste,
Și ți-e rușine, practic, că-i cunoști.
Când stai în crâșmă, lumea-ți aparține,
Ești regele, ești zeul și ești șeful,
Și n-ar fi lucru să îți strice cheful,
De n-ar veni nevasta după tine.